Statistica balanței de plăți

De la Statistics Explained

Date din septembrie 2012. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date.
Graficul 1: Tranzacțiile de cont curent, UE-27, 2001-2011 (1)
(1 000 de milioane EUR) - Sursă: Eurostat (bop_q_eu)
Tabelul 1: Soldul contului curent în relațiile cu restul lumii, 2001-2011 (1)
(1 000 de milioane EUR) - Surse: Eurostat (bop_q_eu), (bop_q_euro) și (bop_q_c), BCE
Tabelul 2: Principalele componente ale soldului contului curent, 2011 (1)
(% din PIB) - Surse: Eurostat (bop_q_eu), (bop_q_euro), (bop_q_c) și (nama_gdp_c), BCE
Graficul 2: Soldul contului curent în relațiile cu parteneri selecționați, UE-27, 2011
(1 000 de milioane EUR) - Sursă: Eurostat (bop_q_eu)
Tabelul 3: Componente selecționate ale soldului contului financiar, 2011 (1)
(1 000 de milioane EUR) - Surse: Eurostat (bop_q_eu), (bop_q_euro) și (bop_q_c), BCE
Tabelul 4: Componente selecționate ale soldului contului financiar, 2011 (1)
(% din PIB) - Surse: Eurostat (bop_q_eu), (bop_q_euro), (bop_q_c) și (nama_gdp_c), BCE

Balanța de plăți înregistrează toate tranzacțiile economice dintre entități rezidente și nerezidente într-o anumită perioadă. Prezentul articol prezintă date privind conturile curente și conturile financiare ale balanței de plăți pentru Uniunea Europeană (UE) și statele sale membre.

Soldul contului curent determină expunerea unei economii în relațiile cu restul lumii, în timp ce contul de capital și contul financiar explică modul de finanțare a acestuia. Mai multe informații privind una dintre componentele contului financiar sunt furnizate în cadrul unui articol privind investițiile străine directe (în limba engleză), iar una dintre componentele contului curent este prezentată într un articol privind comerțul internațional cu servicii (în limba engleză).

Principalele rezultate statistice

Contul curent

Deficitul de cont curent al UE-27 a fost de 66 600 de milioane EUR în 2011 (a se vedea Graficul 1), adică 0,5 % din produsul intern brut (PIB); această cifră se poate compara cu datele pentru 2010, când deficitul de cont curent a fost de 82 200 de milioane EUR, adică 0,7 % din PIB. Cele mai recente evoluții ale contului curent din UE-27 au indicat o continuare a modelului orientat spre deficite mai mici – institut în 2009, după ce deficitul de cont curent atinsese un nivel maxim de 2,1 % din PIB în anul 2008. Deficitul de cont curent pentru 2011 a cuprins deficituri de cont curent la bunuri (-1,1 % din PIB) și la transferuri curente (-0,5 %), alături de o balanță pozitivă a (un excedent al) serviciilor (0,9 %) și a contului de venituri (0,2 %) – a se vedea Tabelul 2.

15 state membre ale UE au raportat deficite de cont curent în 2011, în timp ce zece au înregistrat excedente și două au raportat o situație mai mult sau mai puțin echilibrată a conturilor curente (a se vedea tabelul 1): cele mai mari deficite (față de PIB) s au înregistrat în Cipru (-10,4 %) și Grecia (-10,1 %), în timp ce Țările de Jos (8,7 %), Luxemburg (7,1 %) și Suedia (7,0 %) au raportat cele mai mari valori ale excedentului de cont curent. Irlanda, Germania, Slovacia și Italia au fost singurele state membre ale UE care au raportat deficite de cont curent pentru servicii în 2011 (dar valorile acestora au fost relativ scăzute), în timp ce Luxemburg (53,9 % din PIB), Cipru (20,9 %) și Malta (19,9 %) au raportat excedente relativ mari. Un total de 19 state membre au raportat un deficit la bunuri – în special Cipru (-24,5 % din PIB), în timp ce Irlanda a înregistrat cel mai ridicat excedent față de PIB (23,3 %).

Dintre țările și regiunile partenere ilustrate în Graficul 2, UE-27 a avut cel mai mare deficit de cont curent în relațiile cu China, de 121 400 de milioane EUR în 2011, aproape de două ori mai mare decât deficitul în relațiile cu Rusia (64 500 de milioane EUR) și de peste patru ori mai mare decât deficitul în relațiile cu Japonia (aceste din urmă două țări s-au situat pe locurile al doilea și al treilea printre țările în relațiile cu care UE-27 a înregistrat cel mai mare deficit de cont curent). Cel mai mare excedent de cont curent a fost înregistrat în relațiile cu Statele Unite (64 200 de milioane EUR), care l a depășit cu puțin pe cel înregistrat în relațiile cu Elveția (62 900 de milioane EUR); excedente s-au înregistrat, de asemenea, în relațiile cu Brazilia, Hong Kong, Canada și India.

Contul financiar

Trei tipuri de investiții (investițiile străine directe (ISD), investițiile de portofoliu și alte investiții), împreună cu instrumentele financiare derivate și activele de rezervă oficiale alcătuiesc contul financiar. O valoare pozitivă a contului financiar indică faptul că intrările de fluxuri de investiții (intrările de ISD, investiții de portofoliu și alte pasive aferente investițiilor) au depășit activele de rezervă și ieșirile de fluxuri de investiții (ieșirile de ISD, investiții de portofoliu și alte active aferente investițiilor). În această situație s au aflat 14 state membre ale UE în 2011, cea mai mare valoare în raport cu PIB fiind înregistrată de Cipru (9,5 % din PIB), în timp ce 13 state membre ale UE au avut un cont financiar negativ: contul financiar pentru zona euro a fost aproape echilibrat, soldul acestuia fiind de -0,2 % din PIB în 2011, cu ieșiri nete înregistrate pentru investițiile directe și alte investiții.

Astfel cum se poate observa în Tabelul 4, UE-27 a continuat să fie un investitor direct net în relațiile cu restul lumii în 2011. Intrările de fluxuri de ISD au reprezentat 2,8 % din PIB, în timp ce ieșirile de fluxuri de ISD au reprezentat 1,8 % din PIB. Criza financiară și economică a avut un efect vizibil asupra investițiilor directe care, după ce au atins un nivel record în 2007, au înregistrat scăderi timp de trei ani consecutivi. Cu toate acestea, în 2011 situația s a schimbat, odată cu creșterea intrărilor de fluxuri de investiții directe cu 55 % (comparativ cu anul precedent) și a investițiilor externe cu 50 %. Luxemburg a înregistrat de departe cele mai înalte niveluri ale ISD, atât la intrări, cât și la ieșiri, (raportate la PIB), fiind urmat de Belgia și Franța. De asemenea, Luxemburg a înregistrat cel mai ridicat nivel al tranzacțiilor din categoria ISD în valoare absolută (a se vedea tabelul 3) pentru ieșirile de fluxuri (fiind urmat de Regatul Unit și Franța), precum și pentru intrările de fluxuri (fiind urmat de Belgia și Regatul Unit).

Spre deosebire de fluxurile de ISD, investițiile de portofoliu au înregistrat, în mod sistematic, intrări nete în UE-27. Activele aferente investițiilor de portofoliu (investițiile externe) au fost în valoare echivalentă cu 0,4 % din PIB în 2011, în timp ce pasivele aferente investițiilor de portofoliu (investițiile străine) au fost evaluate la 3,4 % din PIB. Deși pasivele aferente investițiilor de portofoliu au rămas cea mai importantă sursă de intrări de capital în UE, valoarea acestora a scăzut cu 23 % în 2011 în comparație cu 2010, în timp ce contracția activelor aferente investițiilor de portofoliu a fost mult mai consistentă (83 %). 13 dintre statele membre ale UE au înregistrat dezinvestiții aferente activelor din portofoliu, cu fluxuri deosebit de mari pentru Luxemburg (75,7 % din PIB), Cipru (24,8 %), Portugalia (13,6 %) și Franța (8,9 %). Cele mai mari investiții în activele din portofoliu au fost înregistrate, în valoare relativă, în Malta (-47,9 % din PIB) și, în valoare absolută, în Regatul Unit și Germania (acestea depășind, pentru ambele țări, 25 000 de milioane EUR). Dezinvestițiile aferente pasivelor din portofoliu au fost mai puțin frecvente, fiind notabile în opt state membre ale UE, inclusiv Portugalia, Grecia, Spania, Italia și Belgia, fiecare dintre acestea raportând fluxuri negative de peste 3 % din PIB; o situație similară s a înregistrat și în Islanda. În valoare absolută, cele mai mari dezinvestiții aferente pasivelor din portofoliu din 2011 au fost înregistrate în Italia și Spania, acestea fiind urmate – la distanță – de Portugalia și Grecia. Luxemburg a raportat și în acest caz cele mai mari fluxuri pozitive (în raport cu PIB), de 82,5 %, fiind urmat de Irlanda (20,1 %), iar în valoare absolută intrările au fost cele mai ridicate în Franța și Germania.

Pentru alte active și pasive (cum ar fi numerarul și depozitele, împrumuturile și creditele comerciale), UE-27 a înregistrat în 2011 ieșiri nete de capital echivalente cu 2,0 % din PIB. Investițiile în alte active au fost de 3,4 % din PIB-ul UE-27, cele mai mari investiții (în valoare relativă) fiind înregistrate în Luxemburg, Finlanda și Țările de Jos. Investițiile străine în alte pasive au fost echivalente cu 1,4 % din PIB în UE-27 în 2011. Din nou, cele mai mari investiții în termeni relativi au fost înregistrate în Luxemburg, urmat la o oarecare distanță de Finlanda, Malta și Grecia, iar Irlanda și Cipru au raportat dezinvestiții substanțiale. Ieșirile nete aferente altor investiții din UE-27 au fost de două ori mai ridicate în 2011 (249 900 de milioane EUR) decât în 2010, dar s au menținut sub nivelurile din 2008 și 2009. 12 state membre ale UE au înregistrat intrări nete de alte investiții în 2011, în special Regatul Unit, Spania și Grecia.

Sursele și disponibilitatea datelor

Principala referință metodologică utilizată pentru elaborarea statisticii balanței de plăți este Manualul balanței de plăți al Fondului Monetar Internațional (FMI), ediția a 5-a (BPM5) (în limba engleză). Ediția a 6-a a manualului menționat (BPM6) a fost finalizată în decembrie 2008, aplicarea sa fiind planificată pentru 2014. Acest nou set de standarde internaționale a fost elaborat în parte ca reacție la unele evoluții economice importante, inclusiv rolul mai important al globalizării, creșterea inovării și a complexității piețelor financiare, precum și în urma plasării unui accent mai puternic asupra utilizării bilanțului ca instrument de înțelegere a activității economice.

Transmiterea datelor privind balanța de plăți către Eurostat este reglementată de Regulamentul nr. 184/2005 privind statisticile comunitare ale balanței de plăți, ale comerțului internațional cu servicii și ale investițiilor străine directe (pentru care există o versiune consolidată, din data de 9 mai 2006).

Contul curent

Contul curent al balanței de plăți furnizează informații privind nu numai comerțul internațional cu bunuri (în general categoria cea mai cuprinzătoare), ci și tranzacțiile internaționale cu servicii, veniturile și transferurile curente. Pentru toate aceste tranzacții, balanța de plăți înregistrează valoarea creditelor (exporturilor) și a debitelor (importurilor). Un sold negativ – un deficit de cont curent – arată că o țară cheltuiește în străinătate mai mult decât câștigă din tranzacții cu alte economii și, prin urmare, este un debitor net în relațiile cu restul lumii.

Cu ajutorul contului curent poate fi evaluată poziția economică a unei țări în lume, acesta cuprinzând toate tranzacțiile care au loc între entitățile rezidente și nerezidente. Mai exact, cele patru componente principale ale contului curent sunt definite după cum urmează:

  • Comerțul internațional cu bunuri cuprinde mărfurile generale, bunurile pentru prelucrare, reparațiile de bunuri, achizițiile de bunuri în porturi de către transportatori și aurul nemonetar. Exporturile și importurile de bunuri sunt înregistrate pe o așa-numită bază FOB/FOB – cu alte cuvinte, la valoarea de piață de la frontierele vamale ale economiilor exportatoare, inclusiv cheltuielile cu serviciile de transport și de asigurare până la frontiera țării exportatoare.
  • Comerțul internațional cu servicii constă din următoarele elemente: serviciile de transport efectuate de rezidenții din UE pentru rezidenții din țări terțe sau invers, care implică transportul de pasageri, circulația bunurilor, închirierea de mijloace de transport cu echipaj, precum și serviciile de asistență și auxiliare aferente; turismul, care cuprinde în principal bunurile și serviciile pe care călătorii din UE le dobândesc de la rezidenții din țări terțe sau invers; și alte servicii, care cuprind serviciile de comunicații, serviciile de construcții, serviciile de asigurări, serviciile financiare, serviciile informatice și de informații, redevențele și taxele de licență, alte servicii pentru întreprinderi (care cuprind achizițiile și revânzările internaționale și alte servicii legate de comerț, serviciile de leasing operațional și diverse servicii pentru întreprinderi, profesionale și tehnice), serviciile personale, culturale și recreative, precum și serviciile administrațiilor publice neincluse în altă parte.
  • Veniturile cuprind două tipuri de tranzacții: remunerările angajaților plătite lucrătorilor nerezidenți sau primite de la angajatori nerezidenți și veniturile din investiții provenite din active sau pasive financiare externe.
  • Transferurile curente includ transferurile curente ale administrației publice, de exemplu transferurile în cadrul cooperării internaționale dintre guverne, plățile impozitelor curente pe venit și patrimoniu, precum și alte transferuri curente, cum ar fi transferurile lucrătorilor, primele de asigurare (minus comisioanele), precum și creanțele către societățile de asigurări generale.

În cadrul convențiilor privind balanța de plăți, tranzacțiile care reprezintă o intrare de resurse reale, o creștere a activelor sau o scădere a pasivelor (cum ar fi exporturile de bunuri) sunt înregistrate drept credite, iar tranzacțiile care reprezintă o ieșire de resurse reale, o scădere a activelor sau o creștere a pasivelor (cum ar fi importurile de bunuri) sunt înregistrate ca debit. Valoarea netă reprezintă soldul (credit minus debit) tuturor tranzacțiilor cu fiecare partener.

Contul financiar

Contul financiar al balanței de plăți cuprinde toate tranzacțiile care implică transferul proprietății asupra activelor și pasivelor financiare străine ale unei economii. Contul financiar este defalcat în cinci componente de bază: investiții directe, investiții de portofoliu, instrumente financiare derivate, alte investiții și active de rezervă oficiale. Investițiile directe implică existența unei relații investiționale de durată între un investitor rezident într-o economie și o întreprindere comercială rezidentă într-o altă economie, precum și a unui grad de influență a acestuia asupra administrării întreprinderii comerciale respective. Investițiile directe se clasifică în principal pe baza direcționării lor: investiții directe ale rezidenților în străinătate și investiții directe ale nerezidenților în economia raportoare. În această clasificare sunt diferențiate trei componente principale: participații la capital, profit reinvestit și alte capitaluri; acestea sunt analizate mai în detaliu într-un articol privind investițiile străine directe.

Investițiile de portofoliu înregistrează tranzacții cu titluri negociabile cu excepția tranzacțiilor care se încadrează în definiția investițiilor directe sau a activelor de rezervă. Sunt identificate mai multe componente: acțiuni, obligațiuni și bilete la ordin, instrumente ale pieței monetare. Instrumentele financiare derivate sunt instrumente financiare care sunt legate de un instrument financiar specific, un indicator specific sau un produs de bază specific, a căror valoare este condiționată de acestea și prin intermediul cărora pot fi tranzacționate riscuri financiare specifice pe piețele financiare în mod autonom. Tranzacțiile cu instrumente financiare derivate sunt tratate ca tranzacții separate și nu ca părți integrante ale valorii tranzacțiilor subiacente de care ar putea fi legate.

Activele de rezervă sunt active financiare străine aflate la dispoziția autorităților monetare și controlate de acestea; ele sunt utilizate pentru finanțarea și reglarea dezechilibrelor balanței de plăți sau pentru alte scopuri.

Alte investiții reprezintă o categorie reziduală, care nu este înregistrată la alte poziții din contul financiar (investiții directe, investiții de portofoliu, instrumente financiare derivate sau active de rezervă). Ele cuprind, de asemenea, intrări de compensare pentru veniturile acumulate corespunzătoare instrumentelor clasificate la alte investiții. Sunt identificate patru tipuri de instrumente: numerar și depozite (în general, cel mai important element), credite comerciale, împrumuturi, alte active și pasive.

Context

UE joacă un rol major în economia globală în ceea ce privește comerțul internațional cu bunuri și servicii, precum și în ceea ce privește investițiile străine. Statistica balanței de plăți oferă o imagine completă asupra tuturor tranzacțiilor externe ale UE și ale statelor sale membre. Această statistică poate fi utilizată ca instrument pentru a analiza expunerea internațională a diverselor sectoare ale economiei UE, indicând avantajele și dezavantajele acesteia în comparație cu restul lumii. Criza economică și financiară a atras atenția asupra importanței elaborării unor astfel de statistici economice, din perspectiva faptului că o disponibilitate îmbunătățită a datelor privind economiile reale și financiare la nivel internațional ar fi putut fi utilă factorilor de decizie politică și analiștilor, pe măsura amplificării crizei, cum ar fi în cazul în care ar fi fost disponibile informații comparabile la nivel internațional cu privire la fluxurile de active și pasive financiare și la impactul acestora asupra producției, ocupării forței de muncă și veniturilor.

Comisia Europeană a comunicat noi propuneri de politici în acest domeniu în urma crizei economice și financiare în vederea elaborării unei legislații menite să stimuleze redresarea economică și să promoveze o economie globală mai deschisă. Se speră că aceste schimbări vor fi benefice în sensul unei creșteri a cererii de bunuri și servicii din UE, al unei oferte mai variate (și, eventual, al unor prețuri mai mici) pentru consumatorii din UE, precum și al unei siguranțe sporite pentru întreprinderile care investesc în străinătate și în UE și că, prin urmare, vor acționa ca un stimulent important pentru creșterea economică și pentru crearea de locuri de muncă.

În vara anului 2010, Comisia Europeană a lansat un proiect pentru politica comercială a UE care cuprinde o serie de inițiative având drept obiective: menținerea deschiderii piețelor; încheierea negocierilor rundei de la Doha a OMC; încurajarea fluxurilor internaționale de investiții și înlăturarea obstacolelor de reglementare din calea schimburilor comerciale. Rolul politicii comerciale de motor al prosperității a fost subliniat într-o comunicare intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale: Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” [COM(2010) 612 final]. De asemenea, în vara anului 2010, Comisia Europeană a făcut primii pași către elaborarea unei noi politici de investiții pentru UE, prin lansarea comunicării intitulate „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale” [COM(2010) 343 final]. Documentul a analizat modul în care politica de investiții ar putea să contribuie la creștere și să conducă la realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. În același timp, Comisia a adoptat, de asemenea, o Propunere de regulament de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe [COM(2010) 344 final].

Informatii suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Balance of payments statistics and international investment positions (t_bop_q)

Bază de date

Balance of payments statistics and international investment positions (bop_q)

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Alte informații

Legături externe

Vezi şi

Vizualizări