Statistica balanței de plăți

De la Statistics Explained

Salt la: navigare, căutare
Date din noiembrie 2011. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și bază de date. Versiunea în limba engleză este mai recentă.

Balanța de plăți înregistrează toate tranzacțiile economice dintre entități rezidente și nerezidente într-o anumită perioadă. Acest articol prezintă date privind conturile curente și conturile financiare ale balanței de plăți pentru Uniunea Europeană (UE) și statele sale membre.

Balanța contului curent determină expunerea unei economii față de restul lumii, în timp ce contul de capital și contul financiar explică modul în care aceasta este finanțată. Un articol referitor la investițiile străine directe oferă mai multe informații privind o componentă a contului financiar, iar alt articol referitor la comerțul internațional cu servicii se referă la o componentă a contului curent.

Figura 1: Tranzacțiile de cont curent, UE-27, 2001-2010 (1)
(1 000 de milioane EUR) - Sursă: Eurostat (bop_q_eu)
Tabelul 1: Balanța contului curent cu restul lumii, 2004-2010 (1)
(1 000 de milioane EUR) - Sursă: Eurostat (bop_q_eu), (bop_q_euro) și (bop_q_c)
Tabelul 2: Principalele componente ale balanței contului curent, 2010 (1)
(% din_PIB) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_c)
Figura 2: Balanța contului curent cu anumiți parteneri, UE-27, 2010
(1 000 de milioane EUR) - Sursă: Eurostat (bop_q_eu)
Tabelul 3: Principalele componente ale balanței contului financiar, 2010 (1)
(% din PIB) - Sursă: Eurostat (bop_q_eu), (bop_q_euro), (bop_q_c) și (nama_gdp_c), BCE

Cuprins


Principalele rezultate statistice

Deficitul de cont curent al UE-27 a fost de 700 de milioane 95 EUR în 2010 (a se vedea Figura 1), adică 0,8 % din produsul intern brut (PIB); deficitul de cont curent în 2009 (500 de milioane 99 EUR) s a situat la un nivel similar celui înregistrat în 2010, în timp ce ambele deficite au fost cu aproximativ 60 % mai scăzute decât în 2008, când deficitul a fost de aproximativ 2,0 % din PIB. Deficitul de cont curent din 2010 a inclus un deficit de cont curent pentru bunuri (-1,0 % din PIB) și un deficit de transferuri curente (-0,5 %), alături de o balanță pozitivă pentru servicii (0,6 %) și pentru contul de venituri (0,2 %) (a se vedea Tabelul 2).

Un total de 14 state membre au raportat deficite de cont curent în 2010 (a se vedea Tabelul 1): cele mai mari (raportate la PIB) s au înregistrat în Grecia și Portugalia (ambele -10,0 %); Luxemburg (7,4 %), Suedia (6,6 %) și Țările de Jos (6,5 %) au raportat cele mai mari excedente de cont curent. Irlanda, Slovacia, Germania, Italia și România au fost singurele state membre ale UE care au raportat un deficit de cont curent pentru servicii în 2010, în timp ce Luxemburg (54,5 % din PIB), Cipru (20,5 %) și Malta (19,2 %) au raportat excedente relativ mari. Un total de 18 state membre au raportat un deficit pentru bunuri – în special Cipru (-26,7 % din PIB), în timp ce Irlanda a raportat cel mai ridicat excedent raportat la PIB (23,4 %).

Pentru țările ilustrate în Figura 2, deficitul de cont curent al UE-27 cu China a fost de 550 de milioane 144 EUR în 2010, de peste trei ori mai mare decât deficitul cu Rusia și de cinci ori și jumătate mai mare decât deficitul cu Japonia (aceste din urmă două țări s-au situat pe locurile doi și trei în ceea ce privește deficitul de cont curent al UE-27). Cel mai mare excedent de cont curent a fost înregistrat cu Statele Unite (850 de milioane 51  EUR), urmate de Elveția; excedente s au înregistrat, de asemenea, cu Brazilia, Hong Kong, Canada și India.

Trei tipuri de investiții (investițiile străine directe (ISD), investițiile de portofoliu și altele) au alcătuit contul financiar, împreună cu instrumentele financiare derivate și alte active de rezervă oficiale. O valoare pozitivă a contului financiar indică faptul că intrările de fluxuri de investiții (intrările din ISD, investiții de portofoliu și alte pasive aferente investițiilor) au depășit ieșirile de fluxuri de investiții (ieșirile de ISD, investiții de portofoliu și alte active aferente investițiilor). Acesta a fost cazul pentru zona euro în 2010, când contul financiar a fost echivalent cu 0,5 % din PIB, în special ca urmare a valorii mari a pasivelor aferente investițiilor de portofoliu.

Astfel cum se poate observa în Tabelul 3, UE-27 a continuat să fie un investitor direct net față de restul lumii în 2010. Intrările de fluxuri ISD au reprezentat 0,8 % din PIB, în timp ce ieșirile de fluxuri ISD au reprezentat 1,4 % din PIB, ISD reprezentând prin urmare principala formă de investiții externe din UE-27 în 2010. Luxemburg a înregistrat de departe cele mai înalte niveluri ale ISD, atât la intrări, cât și la ieșiri, (raportat la PIB) față de restul lumii, urmat de Belgia și Irlanda. De asemenea, Luxemburg a înregistrat cel mai înalt nivel de operațiuni ISD în termeni absoluți, urmat de Germania și Franța în raport cu ieșirile de fluxuri de ISD, precum și de Belgia și Regatul Unit în raport cu intrările de fluxuri de ISD.

În timp ce valoarea fluxurilor de ISD a continuat să scadă pentru al treilea an consecutiv în 2010, după ce au atins o valoare maximă în 2007, fluxurile de investiții de portofoliu și de alte investiții au depășit valorile tranzacțiilor ISD. UE-27 a înregistrat investiții în active aferente investițiilor de portofoliu (investiții externe) echivalente cu 2,5 % din PIB în 2010. Pasivele aferente investițiilor de portofoliu ale UE-27 (investiții străine) au fost evaluate la valoarea de 4,7 % din PIB, aproape de șase ori mai mari decât nivelul intrărilor de ISD. Șapte state membre au înregistrat un proces de dezinvestire în ceea ce privește activele de portofoliu, Irlanda înregistrând fluxuri relativ mari (12,0 % din PIB). Cele mai mari investiții în active de portofoliu (în termeni relativi) au fost înregistrate în Luxemburg (unde se desfășoară o activitate intensă de administrare de fonduri), Malta și Cipru. Dezinvestirea în ceea ce privește pasivele de portofoliu a fost, de asemenea, relativ frecventă, Grecia, Portugalia, Spania și Belgia raportând fluxuri negative de peste 2 % din PIB. Luxemburg a raportat din nou fluxurile pozitive cele mai mari (raportat la PIB), urmat de Irlanda și Finlanda.

Pentru alte active și pasive (cum ar fi numerar și depozite, credite și credite comerciale) UE 27 a înregistrat în 2010 ieșiri nete de capital echivalente cu 0,9 % din PIB. Investițiile în alte active au fost de 3,0 % din PIB-ul UE-27 în 2010, cele mai mari investiții (în termeni relativi) fiind înregistrate în Luxemburg și în Regatul Unit. Investițiile străine în alte pasive au fost echivalente cu 2,1 % din PIB în UE-27. Din nou, cele mai mari investiții în termeni relativi au fost înregistrate în Luxemburg, urmat la o oarecare distanță de Malta, Grecia, Regatul Unit, Portugalia și Finlanda, cu dezinvestire substanțială înregistrată în Cipru și Irlanda. Spre deosebire de situația UE-27 în ansamblul ei cu privire la ieșirile nete de alte investiții, un mic număr de state membre au înregistrat intrări nete de investiții pentru alte active și pasive de investiții, în special Grecia și Portugalia.

Sursele și disponibilitatea datelor

Principalele referințe metodologice utilizate pentru elaborarea statisticii balanței de plăți este Manualul balanței de plăți al Fondului Monetar Internațional (FMI), ediția a 5-a (BPM5). Ediția a 6-a a manualului menționat (BPM6) a fost finalizată în decembrie 2008, aplicarea sa fiind planificată pentru 2014. Acest nou set de standarde internaționale a fost elaborat în parte ca reacție la evoluțiile economice importante, inclusiv rolul mai important pe care îl joacă globalizarea, creșterea inovării și complexității piețelor financiare, precum și ca urmare a unui accent mai puternic pe utilizarea bilanțului ca instrument de înțelegere a activității economice.

Transmiterea datelor privind balanța de plăți către Eurostat este reglementată de Regulamentul 184/2005 privind statisticile comunitare ale balanței de plăți, ale comerțului internațional cu servicii și ale investițiilor străine directe (pentru care există o versiune consolidată, datată 9 mai 2006).

Contul curent

Contul curent al balanței de plăți furnizează nu numai informații privind comerțul internațional cu mărfuri (în general categoria cea mai cuprinzătoare), ci și privind tranzacțiile internaționale cu servicii, veniturile și transferurile curente. Pentru toate aceste tranzacții, balanța de plăți înregistrează valoarea creditului (exporturilor) și a debitului (importurilor). Un bilanț negativ – un deficit de cont curent – arată că o țară cheltuiește în străinătate mai mult decât câștigă din tranzacții cu alte economii, și, prin urmare, este un debitor net față de restul lumii.

Contul curent măsoară poziția economică a unei țări în lume, cuprinzând toate tranzacțiile care au loc între entitățile rezidente și nerezidente. Mai exact, cele patru componente principale ale contului curent sunt definite după cum urmează:

  • Comerțul cu mărfuri cuprinde mărfurile generale, bunurile pentru prelucrare, reparațiile de bunuri, achizițiile de bunuri în porturi de către transportatori și aurul nemonetar. Exporturile și importurile de bunuri sunt înregistrate pe o așa-numită bază FOB/FOB – cu alte cuvinte, la valoarea de piață de la frontierele vamale ale economiilor exportatoare, inclusiv cheltuielile cu serviciile de transport și de asigurare până la frontiera țării exportatoare.
  • Comerțul cu servicii constă din următoarele elemente: serviciile de transport efectuate de rezidenții UE pentru nerezidenții UE, sau invers, care implică transportul pasagerilor, transportul bunurilor, închirierea de mijloace de transport cu echipaj, precum și serviciile de asistență și auxiliare aferente; turismul, care cuprinde în principal bunurile și serviciile pe care călătorii din UE le dobândesc de la nerezidenții UE, sau invers; și alte servicii, care cuprind serviciile de comunicații, serviciile de construcții, serviciile de asigurări, serviciile financiare, serviciile informatice și de informații, redevențele și taxele de licență, alte servicii pentru întreprinderi (care cuprind achizițiile și revânzările internaționale și alte servicii legate de comerț, serviciile de leasing operațional și diverse servicii pentru întreprinderi, profesionale și tehnice), serviciile personale, culturale și recreative, precum și serviciile administrațiilor publice neincluse în altă parte.
  • Veniturile cuprind două tipuri de tranzacții: remunerările angajaților plătite lucrătorilor nerezidenți sau primite de la angajatori nerezidenți, precum și veniturile din investiții provenite din active sau pasive financiare externe.
  • Transferurile curente includ transferurile curente ale administrației publice, de exemplu transferurile în cadrul cooperării internaționale dintre guverne, plățile impozitelor curente pe venit și patrimoniu, precum și alte transferuri curente, cum ar fi transferurile lucrătorilor, primele de asigurare (minus comisioanele), precum și creanțele către societățile de asigurări generale.

În cadrul convențiilor privind balanța de plăți, tranzacțiile care reprezintă o intrare de resurse reale, o creștere a activelor, sau o scădere a pasivelor (cum ar fi exporturile de bunuri) sunt înregistrate drept credit, iar tranzacțiile care reprezintă o ieșire de resurse reale, o scădere a activelor sau o creștere a pasivelor (cum ar fi importurile de bunuri) sunt înregistrate ca debit. Valoarea netă reprezintă balanța (credit minus debit) tuturor tranzacțiilor cu fiecare partener.

Contul financiar

Contul financiar al balanței de plăți cuprinde toate tranzacțiile care implică transferul proprietății asupra activelor și pasivelor financiare străine ale unei economii. Contul financiar este defalcat în cinci componente de bază: investiții directe, investiții de portofoliu, instrumente financiare derivate, alte investiții și active de rezervă oficiale. Investițiile directe implică faptul că un investitor rezident într-o economie are un interes durabil și un grad de influență asupra administrării unei întreprinderi comerciale rezidente într-o altă economie. Investițiile directe se clasifică în principal pe bază direcțională: investiții directe ale rezidenților în străinătate și investiții directe ale nerezidenților în economia raportoare. În această clasificare sunt diferențiate trei componente principale: capital de tip participație, beneficii reinvestite și alte forme de capital; acestea sunt discutate în detaliu în articolul privind investițiile străine directe.

Investițiile de portofoliu înregistrează tranzacții cu titluri negociabile cu excepția tranzacțiilor care se încadrează în definiția investițiilor directe sau a activelor de rezervă. Sunt identificate mai multe componente: acțiuni, obligațiuni cu termen lung și scurt, instrumente de piață monetară. Instrumentele financiare derivate sunt instrumente financiare care sunt legate, și a căror valoare este condiționată de un instrument financiar specific, de un indicator specific sau de o marfă specifică și prin intermediul căruia riscuri financiare specifice pot fi tranzacționate pe piețele financiare în mod autonom. Tranzacțiile cu instrumente financiare derivate sunt tratate ca tranzacții separate și nu ca părți integrale ale valorii tranzacțiilor subiacente de care ar putea fi legate.

Activele de rezervă sunt active financiare străine disponibile autorităților monetare și controlate de acestea; ele sunt utilizate pentru finanțarea și reglarea dezechilibrelor balanței de plăți sau pentru alte scopuri.

Alte investiții reprezintă o categorie reziduală, care nu este înregistrată la alte poziții din contul financiar (investiții directe, investiții de portofoliu, instrumente financiare derivate sau active de rezervă). Ele cuprind, de asemenea, intrări de compensare pentru veniturile corespunzătoare instrumentelor clasificate la alte investiții. Sunt identificate patru tipuri de instrumente: numerar și depozite (în general, cel mai important element), credite comerciale, credite, alte active și pasive.

Context

UE joacă un rol major în economia globală în ceea ce privește comerțul internațional cu bunuri și servicii, precum și în ceea ce privește investițiile străine. Statistica balanței de plăți oferă o imagine completă asupra tuturor tranzacțiilor externe ale UE și ale statelor sale membre.

Această statistică poate fi utilizată ca instrument pentru a analiza expunerea internațională a diferitelor sectoare ale economiei UE, indicând avantajele și dezavantajele în comparație cu restul lumii. Criza economică și financiară a evidențiat importanța unor astfel de statistici economice în măsura în care îmbunătățirea disponibilității datelor privind economiile reale și financiare din lume ar fi putut avea o contribuție pozitivă pe măsură ce criza a luat amploare, dacă ar fi fost disponibile informații comparabile la nivel internațional privind fluxurile de active și pasive financiare și impactul acestora asupra producției, ocupării forței de muncă și veniturilor.

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Balance of payments statistics and International investment positions (t_bop_q)

Bază de date

Balance of payments statistics and International investment positions (bop_q)

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele, grafice şi hărţi (MS Excel)

Alte informații

Legături externe

Vezi şi

Adus de la "http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Balance_of_payment_statistics/ro"
Creare carte