Salariile și costul forței de muncă

De la Statistics Explained

Salt la: navigare, căutare
Date din noiembrie 2011. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Versiunea în limba engleză este mai recentă.

Acest articol compară și analizează diferențele dintre cifrele privind salariile și costul forței de muncă din Uniunea Europeană (UE), costul forței de muncă fiind în general definit drept cheltuielile cu personalul ale angajatorilor.

Tabelul 1: Câștigurile salariale din economia întreprinderilor (câștigurile salariale brute anuale medii ale angajaților cu normă întreagă) (1)
(EUR) - sursa: Eurostat (earn_gr_nace2) și (earn_gr_nace)
Graficul 1: Câștiguri salariale brute anuale mediane ale angajaților cu normă întreagă, 2006 (1)
(EUR) - sursa: Eurostat (earn_ses_adeci)
Graficul 2: Lucrători cu salarii mici – angajați cu normă întreagă care câștigă mai puțin de două treimi din câștigurile salariale anuale brute mediane, 2006 (1)
(% din angajați) - sursa: Eurostat (earn_ses_adeci)
Graficul 3: Diferența de remunerare între femei și bărbați, 2009 (1) (diferență exprimată în % între câștigurile salariale orare brute ale bărbaților și femeilor, ca % din câștigurile salariale brute ale bărbaților, sub formă neajustată) – sursa: Eurostat (tsiem040)
Graficul 4: Salariul minim (1)
(EUR pe lună, la 1 iulie 2011) - sursa: Eurostat (earn_mw_cur)
Graficul 5: Cota de impozitare a lucrătorilor cu salarii mici – sarcina fiscală asupra costului forței de muncă, 2010
(%) - sursa: Eurostat (tsiem050), OCDE, serviciile Comisiei
Tabelul 2: Indicatori privind cota de impozitare a lucrătorilor cu salarii mici
(%) - sursa: Eurostat (tsiem050), (earn_nt_unemtrp) și (earn_nt_lowwtrp)
Graficul 6: Costurile orare medii ale forței de muncă în economia întreprinderilor, 2009 (1)
(EUR) - sursa: Eurostat (lc_an_cost_r2) și (lc_an_costh)
Graficul 7: Defalcare a costurilor forței de muncă din economia întreprinderilor, 2009 (1)
(% din costurile totale ale forței de muncă) - sursa: Eurostat (lc_an_struc_r2) și (lc_an_struc)

Nivelul și structura salariilor și costurilor forței de muncă sunt indicatori macroeconomici importanți, folosiți de factorii de decizie, angajatori și sindicate pentru a evalua situația cererii și ofertei de pe piața forței de muncă.

Cuprins


Principalele rezultate statistice

Câștiguri salariale brute

Dintre statele membre ale UE, cele mai mari câștiguri salariale anuale brute medii ale angajaților cu normă întreagă din întreprinderile cu zece sau mai mulți angajați s-au înregistrat în Danemarca (56 044 EUR) în 2009, urmată de Luxemburg (în 2010), Irlanda, Țările de Jos și Germania (în 2010) – în toate aceste țări depășindu-se 40 000 EUR – iar câștigurile salariale cele mai mici s-au înregistrat în România (5 891 EUR în 2010) și Bulgaria (4 085 EUR) – a se vedea tabelul 1.

În 2006, câștigurile salariale anuale mediane au corespuns unui clasament în general asemănător al țărilor (a se vedea Graficul 1), câștigurile salariale medii fiind mai mari decât cele mediane în toate țările cu excepția Maltei. Proporția angajaților considerați lucrători cu salarii mici în 2006 a fost cea mai mare în Letonia, și anume 30,9 %, în timp ce în Lituania, Bulgaria și România mai mult de un angajat din patru era considerat lucrător cu salariu mic (a se vedea Graficul 2).

Diferența de remunerare între femei și bărbați

Deși s-au făcut unele progrese, diferențele de remunerare între femei și bărbați continuă să fie importante în ceea ce privește câștigurile salariale medii ale bărbaților și femeilor din UE-27. În 2009, femeile au câștigat în medie cu 17,1 % mai puțin decât bărbații. Cele mai mici diferențe între sexe în ceea ce privește remunerarea medie s-au înregistrat în Slovenia, Italia, Malta, România, Belgia (în 2008), Polonia și Portugalia (maximum 10 %), iar cele mai mari diferențe în Estonia (în 2007), Republica Cehă și Austria (peste 25 %). Există mai mulți factori care pot influența aceste diferențe, precum: diferențele în privința ratelor de participare a forței de muncă, diferențele privind ocupațiile și activitățile în care tind să predomine bărbații sau femeile, măsura în care bărbații și femeile lucrează cu fracțiune de normă, precum și atitudinea departamentelor de resurse umane din organismele publice și private față de dezvoltarea profesională și concediile neplătite/de maternitate (a se vedea și articolul privind statisticile referitoare la diferența de remunerare între femei și bărbați).

Salariile minime

În iulie 2011, legislațiile din 20 dintre cele 27 de state membre ale UE (deci din toate statele membre în afară de Danemarca, Germania, Italia, Cipru, Austria, Finlanda și Suedia), precum și din două țări candidate (Croația și Turcia) prevedeau un salariu minim legal stabilit fie prin lege, fie prin acorduri intersectoriale la nivel național.

În iulie 2011, salariile minime lunare variau considerabil (a se vedea Graficul 4), de la 1 758 EUR pe lună în Luxemburg la 158 EUR și 123 EUR în România și respectiv Bulgaria. Atunci când se ajustează pentru a ține seama de diferențele de putere de cumpărare, disparitățile dintre statele membre, exprimate în euro, sunt reduse de la o scară de 14:1 (cel mai mare în raport cu cel mai mic) la o scară de 6:1 în ceea ce privește standardul puterii de cumpărare (SPC). La extremitățile intervalului se află aceleași țări, cu cea mai mare valoare a SPC, și anume 1 466 SPC, în Luxemburg și cea mai mică valoare, 243 SPC, în Bulgaria (a se vedea și articolul Statistici privind salariul minim).

Câștiguri salariale nete și cote de impozitare

Datele privind sarcina fiscală asupra costului forței de muncă măsoară sarcina fiscală relativă – Graficul 5 furnizează aceste informații pentru lucrătorii cu salarii mici. În 2010, sarcina fiscală asupra costului forței de muncă din UE-27 a fost de 39,3 %, o valoare ușor mai mică decât cea înregistrată cu cinci ani mai devreme. În 2010, cele mai mari cote de impozitare pentru lucrătorii cu salarii mici au fost înregistrate în Belgia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Letonia, Austria și România.

În statele membre, cotele de impozitare au fost în multe cazuri micșorate în ultimii cinci ani pentru care sunt disponibile date până în 2010. Cele mai mari reduceri au fost înregistrate în Țările de Jos, Cipru (până în 2007), Polonia, Slovenia, Finlanda și Republica Cehă. Pe de altă parte, sarcina fiscală asupra costului forței de muncă a crescut într-un ritm destul de rapid în Franța și Italia.

Ceilalți indicatori prezentați în tabelul 2 oferă informații privind proporția câștigurilor salariale brute „pierdute” sub formă de impozite (impozite și contribuții sociale mai mari și/sau o reducere sau pierdere a prestațiilor) atunci când persoanele reîncep să muncească sau trec de la venituri mai mici la venituri mai mari. Cifrele generale pentru UE-27 arată că între 2005 și 2010 șomerii și lucrătorii cu salarii mici au beneficiat de mai puține stimulente pentru a-și căuta un loc de muncă, deoarece o proporție mai mare a remunerațiilor acestora ar fi fost „pierdută” sub formă de impozite (a se vedea și articolul privind statisticile referitoare la câștigurile salariale).

Costul forței de muncă

În 2009 costurile orare medii ale forței de muncă (a se vedea Graficul 6) și structura costurilor forței de muncă (a se vedea Graficul 7) au variat mult de la un stat membru la altul. În 2009, costurile orare medii din economia întreprinderilor (NACE Rev. 2 secțiunile de la B până la N) au variat de la valorile maxime de 36,94 EUR în Belgia și 36,11 EUR în Danemarca până la 4,00 EUR în România și 2,88 EUR în Bulgaria (este important de precizat că aceste cifre nu includ numai remunerarea angajaților, ci și costurile cu formarea profesională și alte cheltuieli, impozite și subvenții plătite sau primite de întreprinderi). Ponderea relativă a remunerațiilor și salariilor în raport cu costurile totale ale forței de muncă a fost de 66,2 % în Suedia (în 2007); ea a fost de asemenea sub 70 % în Belgia și Franța, în timp ce în Regatul Unit, Slovenia, Luxemburg, Danemarca și Malta a fost de 85 % sau mai mult.

Sursele și disponibilitatea datelor

Câștiguri salariale brute

Câștigurile salariale brute constituie cea mai mare parte a costurilor forței de muncă – informațiile furnizate se referă la câștigurile salariale brute anuale (medii). Principalele definiții privind câștigurile salariale sunt prevăzute în Regulamentul 1738/2005 din 21 octombrie 2005. Câștigurile salariale brute reprezintă remunerația în bani plătită direct de angajator, calculată înainte de deducerea impozitelor și a contribuțiilor de securitate socială plătibile de către angajați și reținute de angajator. Se includ aici toate sporurile, indiferent dacă sunt plătite în mod regulat (al 13-lea sau al 14-lea salariu, primele de concediu, cotele-părți din profit, indemnizațiile pentru concediul neefectuat, comisioanele ocazionale etc.). Informațiile sunt prezentate pentru angajații cu normă întreagă care lucrează în economia întreprinderilor (acoperită de NACE Rev. 1.1 secțiunile de la C la K până în 2007 inclusiv, precum și de NACE Rev. 2 secțiunile de la B la N începând cu 2008). Unitatea statistică este întreprinderea sau unitatea locală. Populația constă în toate unitățile, deși pentru majoritatea țărilor este limitată la întreprinderile cu cel puțin zece angajați.

Datele privind câștigurile salariale mediane sunt bazate pe câștigurile salariale anuale brute și reprezintă câștigurile salariale mediane ale angajaților cu normă întreagă din întreprinderile cu cel puțin zece angajați. Lucrătorii cu salarii mici sunt angajații cu normă întreagă care câștigă mai puțin de două treimi din câștigurile salariale anuale brute mediane.

Diferența de remunerare între femei și bărbați

Diferența de remunerare între femei și bărbați sub formă neajustată este definită drept diferența dintre câștigurile salariale orare brute medii ale bărbaților și ale femeilor, exprimată ca procent din câștigurile salariale orare brute medii ale bărbaților. Metodologia pentru compilarea acestui indicator s-a modificat recent, iar acum se bazează pe datele colectate în cadrul Anchetei asupra structurii câștigurilor salariale, și nu pe surse nearmonizate (așa cum se întâmpla în trecut).

Conform noii metodologii, indicatorul diferenței de remunerare neajustate între femei și bărbați acoperă toți angajații (nu există restricții privind vârsta și numărul de ore lucrate) întreprinderilor (cu cel puțin zece angajați) din industrie, construcții și servicii (acoperite de NACE Rev. 2 secțiunile de la B la N și de la P la S).

Salariile minime

Statisticile privind salariul minim se referă la salariile minime lunare naționale; se publică date care indică salariile la 1 ianuarie și la 1 iulie din fiecare an. Salariul minim național este impus prin lege, adesea după consultarea cu partenerii sociali, sau direct sau prin acord intersectorial la nivel național (așa cum se întâmplă în Belgia și Grecia). Salariul minim național se aplică de obicei pentru toți angajații, sau cel puțin pentru o mare majoritate a angajaților dintr-o țară. Salariile minime sunt sume brute, și anume înainte de deducerea impozitului pe venit și a contribuțiilor de securitate socială; aceste deduceri variază de la o țară la alta. În unele țări, salariul minim național de bază nu este fixat pe bază lunară, ci pe bază orară sau săptămânală. Pentru aceste țări, remunerațiile orare sau săptămânale sunt convertite în remunerații lunare în conformitate cu factorii de conversie furnizați direct de către țări:

  • Irlanda: remunerație orară x 39 de ore x 52 de săptămâni / 12 luni;
  • Franța pentru datele din perioada ianuarie 1999 - ianuarie 2005: remunerație orară x 39 de ore x 52 de săptămâni / 12 luni; pentru datele începând cu iulie 2005: remunerație orară x 35 de ore x 52 de săptămâni / 12 luni;
  • Malta : remunerație săptămânală x 52 de săptămâni / 12 luni;
  • Regatul Unit: (remunerație orară x numărul de bază mediu de ore pe săptămână plătite pentru salariați cu normă întreagă din toate sectoarele x 52,18 săptămâni) / 12 luni;
  • Statele Unite: remunerație orară x 40 de ore x 52 de săptămâni / 12 luni.

În plus, în cazul în care salariul minim se plătește pentru mai mult de 12 luni pe an (în Grecia, Spania și Portugalia, unde este plătit pentru 14 luni pe an), datele au fost ajustate pentru a lua în considerare aceste plăți.

Câștiguri salariale nete și cote de impozitare

Câștigurile salariale nete sunt derivate din câștigurile salariale brute și reprezintă partea de remunerație pe care angajații o pot păstra efectiv pentru a o cheltui sau a o economisi. Față de câștigurile salariale brute, câștigurile salariale nete nu includ contribuțiile de securitate socială și impozitele, dar includ alocațiile familiale.

Indicatorii cotei de impozitare (sarcina fiscală asupra costului forței de muncă, capcana șomajului și capcana salariilor mici) au scopul de a monitoriza atractivitatea încadrării în muncă. Sarcina fiscală asupra costului forței de muncă este definită drept impozitul pe venit asupra câștigurilor salariale brute plus contribuțiile de securitate socială ale angajatului și ale angajatorului, exprimate ca procent din costurile totale ale forței de muncă. Acest indicator este compilat pentru celibatarii fără copii, care câștigă 67 % din câștigurile salariale medii ale unui lucrător din economia întreprinderilor (NACE Rev. 2 secțiunile de la B la N). Capcana șomajului măsoară proporția câștigurilor salariale brute pe care un șomer le pierde atunci când reîncepe să lucreze, ca urmare a unor impozite și contribuții de securitate socială mai mari și a încetării plății ajutoarelor de șomaj și a altor prestații; ea este definită drept diferența dintre câștigurile salariale brute și creșterea veniturilor nete atunci când se trece de la șomaj la încadrare în muncă, exprimată ca procent din câștigurile salariale brute. Acest indicator este compilat pentru celibatarii fără copii, care câștigă 67 % din câștigurile salariale medii ale unui lucrător din economia întreprinderilor (NACE Rev. 2 secțiunile de la B la N). Capcana salariilor mici măsoară proporția câștigurilor salariale brute (ca procent) care este pierdută ca urmare a efectelor combinate ale impozitelor pe venit, contribuțiilor de securitate socială și a încetării plății oricăror prestații atunci când câștigurile salariale brute cresc de la 33 % la 67 % din câștigurile salariale medii ale unui lucrător din economia întreprinderilor (NACE Rev. 2 secțiunile de la B la N). Acest indicator este compilat pentru celibatarii fără copii, precum și pentru cuplurile cu un singur venit și cu doi copii între 6 și 11 ani.

Costul forței de muncă

Costul forței de muncă este definit drept cheltuielile angajatorului legate de personalul angajat. Aceste cheltuieli includ remunerarea angajatului (de exemplu salariile în bani sau în natură și contribuțiile de securitate socială plătite de angajatori); costurile formării profesionale și alte cheltuieli (precum costurile de recrutare, cheltuielile pentru îmbrăcămintea de lucru și impozitele pe forța de muncă, considerate drept costuri ale forței de muncă din care se scad subvențiile primite). Aceste componente ale costului forței de muncă și elementele lor sunt definite în Regulamentul 1737/2005 din 21 octombrie 2005. Datele se referă la trei indicatori de bază:

  • costurile lunare medii ale forței de muncă, definite drept costurile totale ale forței de muncă pe lună împărțite la numărul corespunzător de angajați, exprimat în echivalent normă întreagă;
  • costurile orare medii ale forței de muncă, definite drept costurile totale ale forței de muncă împărțite la numărul corespunzător de ore lucrate;
  • structura costului forței de muncă (remunerații și salarii, contribuțiile de securitate socială plătite de angajatori, alte costuri ale forței de muncă), exprimate ca procent din costurile totale ale forței de muncă.

Context

Structura și evoluția costurilor forței de muncă și ale câștigurilor salariale sunt caracteristici importante ale oricărei piețe a forței de muncă, reflectând oferta și cererea de forță de muncă.

Printre factorii care pot explica, cel puțin parțial, diferențele de remunerare între femei și bărbați se numără segregarea sectorială și ocupațională, educația și formarea, sensibilizarea și transparența, precum și discriminarea directă. Diferențele de remunerare între femei și bărbați reflectă alte inegalități – mai ales partea disproporționată a responsabilităților familiale pe care și-o asumă femeile și, prin urmare, dificultățile de a realiza un echilibru între viața profesională și cea privată. Multe femei lucrează cu fracțiune de normă și cu contracte atipice; acest lucru le permite să rămână pe piața muncii în paralel cu exercitarea responsabilităților familiale, dar poate avea un impact negativ asupra remunerației lor, a evoluției carierei, a perspectivelor de promovare și a pensiilor.

UE își propune să promoveze egalitatea de șanse, care implică o eliminare progresivă a diferențelor de remunerare între femei și bărbați. Articolul 157 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stabilește principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare, iar articolul 157 alineatul (3) prevede temeiul juridic al legislației privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca. Strategia privind egalitatea dintre femei și bărbați (2010-2015) a fost adoptată de Comisia Europeană în septembrie 2010. Strategia se bazează pe experiența unei foi de parcurs (COM(2006) 0092) stabilite pentru perioada 2006-2010, care își propune să ofere un cadru cuprinzător prin care Comisia Europeană se angajează să promoveze egalitatea dintre sexe în toate politicile sale. Strategia evidențiază contribuția egalității de șanse între femei și bărbați la creșterea economică și dezvoltarea durabilă și sprijină realizarea dimensiunii egalității de șanse a Strategiei Europa 2020.

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Earnings
Main tables
Earnings (t_earn)
Average gross annual earnings in industry and services, by gender (tps00175)
Tax wedge on labour cost (tsiem050)
Tax rate on low wage earners by marginal effective tax rates on employment incomes (tsiem060)
Gender pay gap in unadjusted form (tsiem040)
Minimum wages (tps00155)
Labour costs
Main tables
Labour costs (t_lc)
Labour cost index (teilm100)
Total wages and salaries (tps00113)
Social security paid by employer (tps00114)
Other labour costs (tps00115)
Hourly labour costs (tps00173)
Monthly labour costs (tps00174)

Bază de date

Earnings
Database
Labour costs
Database

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date de sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Legături externe

Vezi și

Adus de la "http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Wages_and_labour_costs/ro"
Creare carte